Romane inscrise 2013

1. Titlu: Nono;
Autor: Renata Carageani;
Editura: ALLFA;
Data apariţiei: mai 2012;

Aventură, umor şi judecăţi de valoare. Cum arată oamenii, văzuţi din perspectiva amuzantă a unor personaje care nu le ajung nici până la genunchi. O societate bizară formată dintr-un ursuleţ de pluş fugit de acasă, maidanezi conduşi de un câine-colonel şi pisici aristocrate ajunse pe drumuri analizează şi trage concluzii inedite despre lumea oamenilor.

Poate că nu sunt prea deştept, dar cât am stat acolo, în magazin, am observat că oamenii sunt de două feluri: mari şi mici. Nu ştiu de unde îşi iau oamenii mari oameni mici, dar au mare grijă de ei, să nu cadă, să nu plângă. Fac aproape orice să nu-i supere. Micii strigă la ei “mama” şi vorbesc o altă limbă decât a noastră, pe care marii o înţeleg. Am discutat odată problema asta cu prietenul meu. 

Mai multe despre "Nono", de Renata Carageani puteţi citi aici.


2. Titlu: Smintiţii;
Autor: Dan Bălănescu;
Editura: ALLFA;
Data apariţiei: noiembrie 2012;

Agentul de pază Benone vrea să râdă din toată inima. Avocatul Cristos caută să devină celebru în urma unui caz de terorism. Comicul Regina caută numărul vieţii lui, iar ambasadorul Puntelată îşi doreşte o viaţă simplă, departe de solicitanta lume a diplomaţiei.

Ce au în comun aceste personaje? Nevoia de a trăi altfel, apăsarea unei lumi absurde şi, în cele din urmă, un nemilos destin comun. Drumurile celor patru eroi se vor întretăia spectaculos, iar viaţa fiecăruia se va schimba radical atunci când vor evada din această lume pentru a trece în alta, în care vor deveni buni prieteni şi, într-un mod cât se poate de ciudat, fiecare îşi va împlini visul.

Mai multe despre "Smintiţii", de Dan Bălănescu puteţi citi aici.



3. Titlu: Nepovestitele trăiri ale templierilor români, cartea a II-a;
Autor: Adrian Voicu;
Editura: ALLFA;
Data apariţiei: mai 2012;

Berilă, Pişta Massy şi Kremvurşt von Schlitz îşi continuă aventurile, de această dată în afara Europei. De la porţile Constantinopolelui şi până în Egipt, cei trei nu ocolesc nici de această dată întâlnirile cu personaje legendare şi memorabile. Istoria templierilor români merge mai departe, cu spectacolul şi surprizele de rigoare.

“În proza lui Adrian Voicu umorul se combină în chip fericit cu elanul epic şi cu o mare inventivitate verbală. Şi aceste calităţi sunt puse tot în serviciul unor acţiuni comice, parodice, dar din care nu lipseşte suspansul. Adrian Voicu nu acceptă să se plictisească în proza lui şi, drept urmare, nu îl poate plictisi nici pe cititor.”
Horia Gârbea
 
Mai multe despre "Nepovestitele trăiri ale templierilor români, cartea a II-a", de Adrian Voicu puteţi citi aici.


4. Titlu: Şoseaua Căţelu 42;
Autor: Alina Nedelea;
Editura: ALLFA;
Data apariţiei: noiembrie 2012;

"Alina Nedelea debutează cu un roman autobiografic scris dintr-o suflare, într-un stil direct, colocvial. Volumul descrie, mai întâi din perspectiva copilului, apoi din cea a adolescentului şi a tânărului adult, universul unui cartier bucureştean înainte şi imediat după evenimentele din decembrie 1989. 

O familie ai cărei membri au capacităţi premonitorii, o fetiţă care visează să evadeze din ghetou, transformată în studentă la Teatru. Alina prinde gustul banilor câştigaţi în cazinouri sau din prostituţie şi, amăgită de mirajul unei lumi care o aşteaptă să îi pună în valoare potenţialul, pleacă „dincolo“, în Occidentul civilizat, unde află că există mereu o slujbă de chelneriţă pentru fetele cu vise de glorie." (Nicolae Luca)

Mai multe despre "Şoseaua Căţelu 42", de Alina Nedelea puteţi citi aici.


5. Titlu: Citadela de fier;
Autor: Adrian Buzdugan;
Editura: Tracus Arte;
Data apariţiei: 2012;

Am încercat să găsesc oarece asemănări cu alţi autori, deocamdată mai celebri. Nu prea am găsit. Urmuz sau Jarry intenţionau să şocheze cititorii, Samuel Beckett sau Ionesco au alt mod de abordare a realităţii… doar Kafka pare să fie în apropiere […]. Impresia de realism, de cotidian pe care-l putem descoperi oricând şi în viaţa noastră trezeşte în mintea cititorului o nelinişte oarecum metafizică. Te face să te întrebi dacă nu cumva ai trăit într-un turn de fildeş, ignorând realitatea – care este cea descrisă de Adrian Buzdugan. – Liviu Radu

Proza lui Adrian Buzdugan, un cockteil apetisant de filosofie, speculație (mai mult sau mai puțin științifică), umor și o capacitate deosebită de a vedea, de a înțelege și de a exprima, dansează pe linia fină care desparte literatura zisă mainstream de cea zisă F&SF (…). Poate nicicând speculative fiction nu a avut un înțeles mai deplin în literatura română. – Michael Haulică

Mai multe despre "Citadela de fier", de Adrian Buzdugan puteţi citi aici.

6. Titlu: În drum spre sud. Roman de aventură;
Autor: Adrian G. Romila;
Editura: Brumar;
Data apariţiei: 2012;


Proiectul meu − În drum spre sud. Roman de aventură − e o construcţie cvasi-autobiografică în proză, ramificată şi stratificată formal, ce valorifică tema aventurii în cadrul unui imaginar mai extins: drumul, căutarea, evadarea, maturizarea, confruntarea cu experienţe marcante. E vorba de aventură în sensul propriu, de o călătorie aventuroasă, pe şi aproape de mare, dar şi de aventura scrierii unei cărţi de debut, pentru că romanul îşi povesteşte propria alcătuire. El are două fire narative, două poveşti care pun faţă în faţă două destine opuse, distanţate istorico-geografic, dar asemănătoare tipologic şi legate prin destul de multe trasee şi puncte analogice. (Autorul)

”Cum era de aşteptat de la un roman scris de un critic literar, cartea se compune arhitectural, combinând două serii diferite de evenimente care converg: o istorie propriu-zisă, călătoria vasului „Bounty” în 1787-1788 către Tahiti, prilej al binecunoscutei revolte a echipajului împotriva căpitanului Bligh, iar pe de altă parte, istoria formării ca scriitor a autorului cărţii pe care o citim, povestea copilăriei şi adolescenţei lui, ca proces de apropiere de universul marin (o metaforă aptă pentru lectură) şi de cel al poveştilor deopotrivă”. (Doris Mironescu)

Mai multe despre "În drum spre sud. Roman de aventură", de Adrian G. Romila puteţi citi aici.


7. Titlu: Ţara de sub fluturi;
Autor: Dragoş Voicu;
Editura: A.T.U;
Data apariţiei: 2012;

”Ţara de sub fluturi” este o carte despre criza zilelor noastre, sub toate aspectele ei. Este o oglinda aplecatǎ peste o lume în derivǎ, un act de revoltǎ, un semnal de alarmǎ, dar şi declaraţia unei mari iubiri.
Este o carte despre posibile timpuri în care oamenii sunt evacuaţi de cǎtre bǎnci din casele ipotecate şi „instalaţi” în corturi special amenajate în parcurile patriei.

Viaţa unei tinere familii se schimbǎ radical într-o zi nǎucitor de fierbinte, când este forţatǎ sǎ-şi pǎrǎseasca locuinţa şi sǎ se mute într-un astfel de cort, în parcul de lângǎ Palatul Naţiunii, începand sǎ trǎiascǎ dupǎ coordonate inimaginabile.

Mai multe despre "Ţara de sub fluturi", de Dragoş Voicu puteţi citi aici.

8. Titlu: Un erou blestemat. Ceauşescu, în toată măreţia şi sminteala sa;
Autor: Nicolae Cristache;
Editura: Enciclopedică;
Data apariţiei: 2012;

În 2012 au apărut simultan două ediţii ale romanului Un erou blestemat: Ceauşescu în toată măreţia şi sminteala sa, de Nicolae Cristache: ediţia tipărită, publicată de Editura Enciclopedică şi ediţia digitală, publicată de eLiteratura. Cartea a intrat imediat în atenţia publicului ca urmare a interesului persoanelor mai în vârstă faţă de acest subiect, ca urmare a nostalgiei după o epocă apusă, nostalgie care încă mai însoţeşte sufletele unora, dar mai ales ca urmare a informaţiilor necunoscute sau mai puţin cunoscute pe care autorul le introduce în paginile cărţii.

Însă prima calitate a acestei opere este aceea că e foarte bine scrisă. Autorul retrăieşte pas cu pas scene importante din viaţa personajelor politice şi culturale ale ţării, reconstruind atmosfera specifică şi făcând să regăsim în ea – şi în acelaşi timp să contemplăm dintr-un plan superior – toate tensiunile şi zdruncinăturile comunismului. Deşi plin de date istorice certe, romanul nu este un manual de istorie. El este o frescă a perioadei dinaintea şi din timpul epocii lui Ceauşescu şi redă limpede, din interior, traseul ascensiunii şi declinului acestui om politic extrem de controversat.

9. Titlu: Pax Romana. Stăpânii lumii;
Autor: Mihaela Erika Petculescu;
Editura: Humanitas;
Data apariţiei: 2012;

„Pax romana se inscrie in traditia romanului istoric preocupat de reconstructia sugestiva a spiritului unei epoci intr-o anume civilizatie. E vorba, in cazul de fata, de perioada imperiala a lui Augustus, din istoria antica romana. Exista, desigur, precedente celebre in aceasta arie tematica as aminti aici, de pilda, romanele lui Robert Graves din anii ‘30, traduse si in limba romana, Eu, Claudiu imparat si Claudiu zeul. Pax romana isi pastreaza insa, fara a-si aroga un statut de eclatanta originalitate, capacitatea de a capta interesul cititorului. Autoarea mizeaza in primul rand pe reconstructia «culorii locale», uzand de o documentatie detaliata, inspirat topita in materia narativa. Cu o materie epica bogata, cu scene variate, nelipsite de spectaculos, Pax romana mi-a reamintit, totodata, un exceptional serial de televiziune, Roma, pe care l-am urmarit acum cativa ani cu mare delectare. Sunt convins ca aceasta noua aparitie va starni apetitul de lectura al pasionatilor de istorie si nu doar al acestora.“ - Liviu Papadima

Mai multe despre "Pax Romana. Stăpânii lumii", de Mihaela Erika Petculescu puteţi citi aici.

10. Titlu: A doua latură a cercului:
Autor: Dan Căilean;
Editura: EIKON;
Data apariţiei: 2012;

Ne place, sau nu, suntem, pentru o perioadă, împreună. Călători în același tren al existenței. Privim pe geam și vedem cum, atunci când oprește pentru scurte perioade de timp, unii urcă, iar alții coboară. Gări și peroane. Unele însorite, altele mohorâte. Fără a fi siguri dacă trenul acesta are vreo locomotivă, sau înaintează, pur și simplu, de la sine, trăim sentimente contradictorii. Uneori suntem veseli, alteori triști. Împliniri sau deziluzii. Și, cel mai adesea, simțim regrete. Fie că nu am realizat ce ne-am dorit, fie că suntem, de multe ori, ipocriți, meschini, egoiști. Regretăm sincer, sau doar ne prefacem? Unii dintre noi privim pe fereastră, sperăm ca trenul să meargă în cerc și, la un moment dat, să avem din nou o șansa. Șansa poate purta și un nume. De exemplu, REGRETZIA.

Romanul încearcă să vă propună o posibilă incursiune în această stare. Nu încearcă să dea sfaturi sau să ofere soluții. Nici n-ar fi posibil. Îndeamnă doar, la meditație.
(Autorul)

Mai multe despre "A doua latură a cercului", de Dan Căilean puteţi citi aici.

11. Titlu: Măsura zidirii;
Autor: Virgil Oprescu-Runceanu;
Editura: GIMNASIUM;
Data apariţiei: 2012;

Romanul Măsura zidirii al scriitorului Virgil Oprescu - Runceanu aduce în faţa cititorului o lume aparte: lumea unui sat cu rădăcini adânci în istorie care se confruntă cu un prezent plin de neprevăzut şi foarte alunecos. Oamenii care populează acest sat sunt legaţi de obiceiuri ancestrale, cum este această măsură a zidirii.
Respectarea unui obicei străvechi şi de neînţeles astăzi, anume luarea măsurii unui om şi aşezarea acesteia la temelia unei construcţii noi, a unei noi biserici, ceea ce ar atrage moartea celui măsurat, devine prilej pentru autor să ne prezinte această lume apusă şi prezentă în acelaşi timp, în toată intimitatea sa.

Sub pretextul respectării memoriei strămoşilor, prin ţinerea sărindarului sau sorocului, adică pomenirea unui mort sau a unui pomelnic întreg în primele 40 de zile de la moartea cuiva, la sfârşitul căreia se face o liturghie specială cu parastas, un urmaş al unei vechi familii ce începe cu un misterios Nicolae Pribeagu, ctitorul bisericii satului, farma-cistul Lucian Pribeagu, strănepotul acelui pribeag venit în sat după răzmeriţa Vladimirescului de la 1821, face cunoştinţă cu lumea acestui sat al strămoşilor săi, o lume plină de mistere, de poveşti şi întâmplări legate de familia sa şi nu numai, o lume din mijlocul căreia răsare o fiinţă suavă şi curată, Daria, de care se va îndrăgosti, în final cei doi tineri ai timpurilor moderne căsătorindu-se învăluiţi în aburii istoriei misterioase a satului Valea Comorii. (Relu Stoica)

12. Titlu: Îngerii loviţi;
Autor: Claudiu-Valeriu Conţevici;
Editura: Ex Ponto;
Data apariţiei: 2012;

...Guvernele româneşti de după decembrie 1989 n-au fost deloc impresionate de situaţia dramatică a zeci de mii de copii orfani, instituţionalizaţi în cămine-mamut, care cuprindeau chiar şi câte 700 de asistaţi (cel din Buşteni avea, la un moment dat, peste 400). A trebuit ca presa occidentală să publice reportaje terifiante, pentru ca autorităţile noastre să admită existenţa infernului, localizat în acele îngrozitoare orfelinate. (Autorul)

13. Titlu: Până când viaţa ne va despărţi;
Autor: George Dumitru;
Editura: Naţiunea;
Data apariţiei: 2012;

Inspirat dintr-un caz autentic, romanul relatează povestea unui băiat născut în România, emigrat în Spania și stabilit definitiv în Germania. Romanul nu este altceva decât o fotografie a relațiilor interumane în diversitatea lor, fie că este vorba despre relații sociale, interreligioase, interculturale, sau pur și simplu relația oscilantă a unui cuplu, începând de la momentul cunoașterii celor doi parteneri și continuând mult timp după drama divorțului. Sunt redate în paginile sale, într-un mod foarte ilustrativ, conflictele sociale, de conștiință, religioase, dar mai ales cele de ordin personal, sufletești, psihologice, atunci când personajul principal ajunge la un moment de cumpănă din viața sa, moment în care trebuie să facă decisiva alegere între a se sinucide sau a continua să lupte.

Romanul nu reprezintă doar descrierea luptei înverșunate a unui părinte de a-și mai vedea copilul pierdut după divorț, ci a însăși vieții în sine în toată complexitatea ei, privită din punctul de vedere al cuiva educat într-o biserică neoprotestantă.

Mai multe despre "Până când viaţa ne va despărţi" puteţi citi aici.

14. Titlu: Hotel Universal;
Autor: Simona Sora;
Editura: Polirom;
Data apariţiei: 2012

Fictiune autobiografica si exercitiu spiritual, Hotel Universal este romanul unei lumi disparute, o lume amestecata, cosmopolita si cruda, insa cu valorile esentiale intacte.

Se spune ca, la inceput, Hotelul Universal se afla exact in centrul Bucurestilor. Loc straniu, cu nenumarate cotloane si pivnite incurcate, hotelul de pe Gabroveni a avut mai multe vieti: a ars de citeva ori, s-a refacut si a fost martorul unor dramolete consemnate in cronicile vremurilor. A supravietuit, cu multe modificari, perioadei comuniste, iar dupa 1989 a devenit camin studentesc, traind o a treia viata, la fel de imprevizibila, pina sa fie revendicat de fostii sai proprietari si inchis recent.

„Hotel Universal e un roman extraordinar, cu o fraza rara, unduioasa, ambigua (somnambula?) si, in acelasi timp, de mare precizie, cum putini o au in scrisul romanesc; pe umerii acesteia Simona Sora a construit o lume unica, ravasitoare, un veac (si mai bine) de matriarhat (in care si barbatii sint mai curind femei), tesut subtil si profund, senzorial, fantasmal si spiritual, un veac scaldat in melancolie si o lume care e, in acelasi timp, dezechilibrata si armonioasa. Senzatia pe care am avut-o la lectura a fost una de frumusete ravasitoare, desi n-ar trebui sa uitam complexitatea, foile si straturile acestei lumi, adinca lor relevanta umana si istorica.” (Sanda Cordos)

Mai multe despre "Hotel Universal", de Simona Sora puteţi citi aici.

15. Titlu: Dragostea, chiar ea;
Autor: Corina Sabău;
Editura: Polirom;
Data apariţiei: 2012;

In viata lor apare dragostea. Atit de puternica, atit de neasteptata, incit ii face sa lase totul in urma. Teo uita cit a suferit dupa despartirea de Lily, fosta lui nevasta, Mia nu-si mai plinge conditia de functionara oarecare intr-un minister prafuit. Isi paraseste sotul, care se retrage la tara si se dedica apiculturii. Avind de infruntat o multime de piedici si un trecut dureros, cei doi isi imagineaza ca traiesc o iubire eroica. Intre ei intervine insa Lily; parasita de iubit, femeia isi vrea inapoi sotul. Abandonata, Mia planuieste, la rindul ei, sa se intoarca la mai vechea sa iubire. Cum si-ar putea imagina ca intre timp Vlad s-a indragostit de o femeie pe care a intilnit-o la liturghia de duminica?

Mai multe despre "Dragostea, chiar ea", de Corina Sabău puteţi citi aici.



16. Titlu: Planuri de viaţă;
Autor: Vasile Baghiu;
Editura: Polirom;
Data apariţiei: 2012;

La patruzeci si cinci de ani, Vili Barna isi contempla viata cu un calm netulburat. Glisind printre planurile temporale, el isi traieste simultan prezentul si trecutul – nu doar ale sale, ci si ale tatalui pierdut in copilarie, pe care il regaseste acum cu ajutorul unui cutremurator jurnal de prizonier in URSS. Vili a trecut, inainte si dupa 1989, prin toate framintarile intelectualului onest care a visat ca va iesi, ca vom iesi cu totii la liman. Dupa toate adversitatile politice si sociale ale anilor ‘90, dupa tradarile si dezertarile din jur, se va concentra asupra familiei sale si a viitorului imediat. Planurile sale tintesc spre o viata dincolo de granite, unde bunavointa strainilor ii poate asigura din cind in cind macar o farima de normalitate.

Mai multe despre "Planuri de viaţă", de Vasile Baghiu puteţi citi aici.



17. Titlu: În Ţara lui Dumnezeu;
Autor: Tatiana Niculescu Bran;
Editura: Polirom;
Data apariţiei: 2012;

Andre are zece ani si isi petrece vacanta la tatal sau, diplomat francez aflat in misiune in Cornul Africii. Pustiul descopera un univers fabulos: pe de o parte, militarii care se lupta cu piratii somalezi, pe de alta, stravechiul neam al afarilor. Se imprieteneste cu o fetita afara, Hani, care urmeaza sa fie supusa unui ritual interzis, mostenit de la faraonii egipteni. In timp ce copiii reconstituie scene din Razboiul stelelor si traiesc prima iubire, in jurul lor se pregateste o revenire brutala la realitate: revolutia araba se apropie, fetita e dusa intr-o padure unde o asteapta solota, excizia genitala, iar Andre este trimis de urgenta in Franta, la bordul unui avion militar.

„In Tara lui Dumnezeu e o poveste intre doua lumi. Doua continente, doua rase, doua moduri de gindire si de simtire, doua copilarii, doua moduri de a face politica... Dar si doua feluri de intilnire cu lumea larga: din afara, prin politica, evenimente si geografie, si din launtru, prin emotie, finete sufleteasca si inocenta.” (Andrei Serban)

Mai multe despre "În Ţara lui Dumnezeu", de Tatiana Niculescu Bran puteţi citi aici.

18. Titlu: Omar cel orb;
Autor: Daniela Zeca;
Editura: Polirom;
Data apariţiei: 2012;

Exotismul oriental ori febra pasiunii din Istoria romantata a unui safari sau din Demonii vintului lasa acum loc luciditatii amare fata de lumea controversata si uluitoare a Iranului contemporan. Omar cel orb este o carte palpitanta despre paradis si infern, iubire, credinta si moarte, prin care Daniela Zeca anuleaza un mit: acela care ne convingea ca un autor scrie cel mai bine despre lucrurile, evenimentele sau oamenii care ii apartin in mod nativ. Acest ultim roman al trilogiei orientale, semnate de prozatoare, afirma raspicat ca, in mileniul al treilea, subiectele, dar si problemele lumii globale sint ale tuturor si nu le putem rezolva decit impartasindu-le.

„Intr-o lume care se lasa tot mai mult colonizata emotional de cliseele occidentale, Daniela Zeca are curajul de a privi in directia opusa... Ea scrie un roman initiatic inspirat de un Orient caruia, dintr-o lenesa orbire, ii ignoram oglinzile vitale.” (Matei Visniec)

Mai multe despre "Omar cel orb", de Daniela Zeca puteţi citi aici.

19. Titlu: Toate bufniţele;
Autor: Filip Florian;
Editura: Polirom;
Data apariţiei: 2012;

„Daca oamenii, toti oamenii, s-ar satura intr-o buna zi de povesti, cred ca sufletele s-ar usca, s-ar topi si lumea ar arata ca un pustiu. O asemenea nenorocire n-o sa se intimple insa prea curind, nici saptamina viitoare, nici la toamna, nici peste o mie de ani. Inaintea ei, cu siguranta, o sa se petreaca alte milioane si milioane de fapte, suvoiul vietii o sa curga mai departe, cu furtuni si indragostiri, cu boli si risete de copii, cu razboaie si prietenii, cu crize financiare si meri infloriti, cu alb, cu negru si cu infinite nuante de gri. Iar faptele, intotdeauna, vor fi urmate de povesti, de-o mare de povesti, fiindca fiecare fapta se vede cu ochi diferiti, in fel si chip. Sint povestile noastre, ale tuturor, fara de care am muri de sete, ne-am prapadi. La sfirsitul sfirsitului, zic eu, o sa existe un singur mare regret, ca nu-l vom mai putea povesti.” (Filip Florian)

Mai multe despre "Toate bufniţele", de Filip Florian puteţi citi aici.



20. Titlu: Strada;
Autor: Adrian Chivu;
Editura: Polirom;
Data apariţiei: 2012; 

Un amestec de South Park si Amintiri din copilarie, o poveste plina de umor, sensibilitate discreta si tristete despre candoarea si cruzimile virstei.

Istorisita la persoana intii chiar de protagonistul sau, Traian, un baiat de 11 ani, povestea are in centru disparitia unchiului acestuia, mister in jurul caruia unul dintre prietenii baiatului construieste un scenariu in care unchiul a fost omorit de sotia lui, cu ajutorul mamei lui Traian. El isi convinge prietenii ca are dreptate si dezvolta scenariul pina la un nivel fabulos, brodind o istorie complicata in care intriga politista se impleteste cu plasmuiri alimentate de spaima, superstitii si credinta in strigoi, ce reflecta felul in care sensibilitatea celor mici percepe lumea de neinteles a adultilor, cu dramele si complicatiile sale. Toate acestea se proiecteaza pe fundalul intimplarilor ma-runte si induiosatoare ce recompun nostalgic copilaria in Romania anilor ’80: mersul la scoala si poznele mai mult sau mai putin inocente din jurul blocului, conflictele dintre grupurile rivale din cartier, trezirile matinale, urmate de statul la cozile de la „alimentara”, schimbul de timbre, completarea oracolului, filmele „cu batai” de pe casete video, dar si emotiile primei iubiri si descoperirea sexualitatii.

Mai multe despre "Strada", de Adrian Chivu puteţi citi aici.

21. Titlu: După Sodoma;
Autor: Alexandru Ecovoiu;
Editura: Polirom;
Data apariţiei: 2012;

Dupa o tinerete libertina si aventuroasa, Thomas, profesor de etica in Copenhaga, incepe sa fie preocupat de descendenta sa. Donator, cindva, pentru o clinica specializata in fecundari in vitro, vrea sa-si vada copiii —unii, poate, deja tineri adulti. Identitatea lor, ascunsa in memoria calculatoarelor clinicii, nu poate ramine la nesfirsit o taina pentru Thomas, care porneste sa-i caute. Pe fundalul ratacirilor eroului intr-o lume care, prizoniera a sexului si placerii, ar avea nevoie de un nou potop purificator, romanul ne vorbeste despre identitatea profunda a individului, realitatea cuplului si sensul sexualitatii.

Mai multe despre "După Sodoma", de Alexandru Ecovoiu puteţi citi aici





22. Titlu: Cronicile genocidului;
Autor: Radu Aldulescu;
Editura: Cartea Românească;
Data apariţiei: 2012;

Robert Diavolul, ingerul incalecat, se intoarce in locurile pe care le luase in stapinire in urma cu mai bine de 30 de ani. Vremurile s-au schimbat, oamenii isi duc traiul mizer de pe o zi pe alta, apasati de spectrul somajului si de credite la banci; locul colibelor rudarilor a fost luat de blocuri famelice din beton, debransate de la apa si caldura. Pe dealuri se intorc dupa soare vile luxoase, cu piscine si terase, cursele burdusite cu navetisti se intersecteaza cu jeepuri si limuzine sclipitoare. Nevoit sa paraseasca Bucurestiul impreuna cu tinara sa sotie si cu fiul lor, barbatul de aproape 60 de ani incepe o viata noua. Intr-un mediu ostil si corupt, prielnic viciului, Robert, Andreea, Laurian Susanu si Brindusa – un patrulater toxic – intra intr-un joc diabolic pe viata si pe moarte. Cronicile genocidului continua sa inregistreze, spre aducere aminte, povestile timpurilor noi, din virtejul carora se salveaza doar cei puternici.

Mai multe despre "Cronicile genecidului", de Radu Aldulescu puteţi citi aici

23. Titlu: Vieţile paralele;
Autor: Florina Ilis;
Editura: Cartea Românească;
Data apariţiei: 2012;

Florina Ilis reconstituie, intr-un roman-document care sfideaza legile timpului, mai mult de 150 de ani din existenta lui Mihai Eminescu – antuma si postuma –, din secolul al XIX-lea pina in prezent, asa cum a fost ea traita, consemnata, idealizata, maculata, imaginata. Viata, boala si moartea poetului continua sa fie subiecte actuale de dispute, de intrebari fara raspuns, de teorii ale conspiratiei. Poetul a fost un geniu? A iubit? A fost nebun? A existat Marea conspiratie? A fost asasinat? Etc. etc. Intr-un efort dramatic de a se apropia de adevar, Florina Ilis recurge la nenumarate documente autentice, foi medicale de observatie, surse apocrife, jurnale, legende urbane, marturii ale contemporanilor, corespondenta, manuscrise, dosare si note informative ale Sigurantei si ale Securitatii, dezbateri aprinse in reviste de cultura, cotidiene si bloguri, dar si la jocul subtil al imaginatiei. Un geniu poetic precum Eminescu, ale carui „vieti paralele”, pe cit de reale istoric, pe atit de metafizic visate, se confunda cu insasi Romania moderna, avea nevoie de o viziune pe masura, capabila sa viseze, dincolo de epoci, ca intr-o me-tempsihoza nationala, documentele de arhiva ale unei „politii politice” fara virsta.

La sapte ani de la aparitia bestsellerului Cruciada copiilor, noul roman al Florinei Ilis va lua prin surprindere nu doar lumea romanului romanesc contemporan, ci si teoria si istoria literaturii.

Mai multe despre "Vieţile paralele", de Florina Ilis puteţi citi aici.

24. Titlu: Cearta:
Autor: Alexandra Stănescu;
Editura: Magic Print;
Data apariţiei: 2012;

Romanul apare în anul 2012 la Editura „Magic Print” și se constituie într-un flux de idei și dezbateri, înscriindu-se în linia romanelor anterioare, „Trei zile de anchetă”, „Regula paralelogramului”, „Nu vă aplecați în afară”, „Nevinovații”. Sunt romane moderne, psihologice, ating dragostea și socialul în egală măsură, sunt creații de fină analiză psihologică ce adâncesc „sfera observației morale, ciocnirile și înfruntările care macină sufletele și le pun în fața unor situații limită” . (Valeriu Râpeanu)

Printr-o astfel de analiză sufletească amănunțită trece și Mara Melinte, personajul principal din „Cearta”. Sunt surprinse chiar și stările de moment, momente cotidiene, dar de fapt probleme existențiale: exemplu – Mara nu găsește să cumpere lenjerie intimă pentru George, soțul ei, sau nu știe ce și din ce să mai gătească. Toate acestea au ca sursă nemulțumirile provocate de regimul totalitar.

Lumea interioară, măcinată de gânduri, este de fapt o reflexie a lumii exterioare; confruntările sufletești se opun concretului exterior; intrinsecul este determinat de extrinsec - de social, de politic, de Ceaușescu; acțiunea romanului surprinde ultimele ore ale zilei de 20 decembrie și primele secunde din 21 decembrie 1989.

25. Titlu: Arrhetonul;
Autor: Lavinia Bârlogeanu;
Editura: Nemira;
Data apariţiei: 2012;

„Elementul de forţă al romanului Arrhetonul este povestea scrisă la persoana I de chiar Carl Gustav Jung, după încheierea vieţii sale pământești, pentru a lămuri anumite aspecte biografice asupra cărora a păstrat, în mod voit, discreţia. Jung va reface, prin urmare, filmul unor întâlniri esenţiale, al unor întâlniri-eveniment, care au avut consecinţe dintre cele mai profunde asupra evoluţiei lui. Personajele-cheie din existenţa lui Carl Gustav Jung se multiplică în alte întruchipări, traversând un întreg secol, din 1914 pînă în 2004; Jung povestitorul deschide privirilor lumii acele uși – odinioară ferecate – spre oamenii care au reprezentat viaţa lui cea mai lăuntrică, oameni care se regăsesc în el, creatorul lor, oameni care devin actorii acestei povestiri și care își găsesc alte vieţi pentru a continua povestea fără de sfârșit a lui Carl Gustav Jung.

Arrhetonul este un roman care se citește ca o iniţiere.“ (Ovidiu Șimonca)

Mai multe despre "Arrhetonul", de Lavinia Bârlogeanu puteţi citi aici.

26. Titlu: Hârtiile masculului;
Autor: Silviu Gherman;
Editura: Curtea Veche;
Data apariţiei: 2012;

„Hârtiile masculului e o carte ciudată și crudă. Nu-i nici fantasy, nici SF, deși ar putea fi ambele. Se întâmplă într‑un viitor nu foarte îndepărtat, dominat de femei gigant, de o frumuseţe trupească orbitoare, dar posedate de capricii greu de satisfăcut. Pe măsură ce înaintezi în lectură, descoperi o lume rece și deprimantă, în care reproducerea sexuată a dispărut, în care masculii și celelalte creaturi imperfecte sunt sclavii unei programări care le face imposibilă revolta. Pe fundalul unui oraș în ruină, Gherman scoate la iveală măruntaiele relaţiilor dintre masculi și femele, construind un roman sordid, plin de umor negru și delicioase jocuri de limbaj. Nu ne rămâne decât să facem cu toţii bașkiya.“  (Cristian Neagoe)

Mai multe despre "Hârtiile masculului", de Silviu Gherman puteţi citi aici.

27. Titlu: Sfinţi, vânturi şi alte întâmplări;
Autor: Dumitru Radu Popa;
Editura: Curtea Veche;
Data apariţiei: 2012;

Religia e o sub-speţă a fantasticului, spunea Borges. Lui Dumitru Radu Popa memoria îi este fantastică. E aşa nu doar prin performanţă — autorul nostru închipuind una dintre cele mai nemiloase hărţi ale reminiscenţelor de la Borges încoace —, ci şi prin constituţie. Sfinţi, vânturi şi alte întâmplări rememorează, în cheie veşnic dublă, cruzimile actuale şi oculte ale începuturilor comunismului românesc, când răul de afară era atât de mare că până şi stihiile îşi dădeau mâna să poată face un dram de bine. În această ţară idolatră şi uitucă, puterile se-ntunecă şi înfulecă; securiştilor le e frică de ocult; de ce le e frică nu scapă; sfinţii se bulucesc în calendar, nemailăsându-i loc lui Dumnezeu; fantasmele spulberă instituţiile inflexibil, fără cinism; ameninţător e fiece colţ al labirintului. Acest roman apare într-un moment în care stafia lui Stalin caută iar să se-mpreuna-alta cu slăbiciunea mioritică. Din elita roită-n diaspora, vocea de mare prozator a lui Dumitru Radu Popa predică în deşertul care ne creşte în jur — oprindu-l amar ca pe fata morgana.

Mai multe despre "Sfinţi, vânturi şi alte întâmpări", de Dumitru Radu Popa puteţi citi aici. 

28. Titlu: O natură fericită;
Autor: Constantin Stoiciu;
Editura: ALLFA:
Data apariţiei: 2012;

Scriitor cosmopolit şi în acelaşi timp profund român, Constantin Stoiciu reia în romanul său o temă de predilecţie, Istoria, prezentă şi în celelalte şapte cărţi despre România postsocialistă publicate până în prezent.

Un autor pentru copii, cronicar de fapte diverse în tinereţe, ne spune o poveste. E o natură fericită care a devenit într-o zi suspectă. De douăzeci şi doi de ani se ştie cum trebuie trataţi comuniştii care s-au salvat, nostalgicii dictaturii, naţionaliştii şi fasciştii reînviaţi, dar până în ziua fatidică s-a ştiut prea puţin cum trebuie tratate naturile fericite. Nici cretine, nici sărace cu duhul şi nici fără memorie, ele ar submina prin raporturile lor particulare cu Istoria şi cu realitatea imediată ordinea stabilită. Cei din înaltele sfere ale puterii îşi asumă greşeala de a le fi ignorat şi vor lua măsurile care se impun. Un subiect de actualitate şi universal. Un ton just.

Un scris concis, simplu si limpede. Personaje credibile şi dialoguri inspirate. Un simţ desăvârşit al naraţiunii. Cu fantezie, cu emoţie, cu sarcasm, cu afecţiune şi cu luciditate, Constantin Stoiciu semnează un nou roman pasionant.

Mai multe despre "O natură fericită", de Constantin Stoiciu puteţi citi aici

29. Titlu: Gestul animalului mort;
Autor: Dorin Mureşan;
Editura: Herg Benet;
Data apariţiei: 2012;

„Dorin Mureşan vine cu o carte şocantă, în tradiţia lui Miller şi Bukowski, maeştri transgresaţi printr-un ezoterism negru, ce îmi aminteşte de experienţa subiectului peste care se închide iadul ca o cagulă care-ţi blochează respiraţia. Formaţia de filosof a autorului este responsabilă pentru crearea unor intermezzo-uri eseistice, care vor face deliciul cititorilor avizaţi. Prima nuvelă, care este un Bildungsroman în miniatură, un fel de Educaţie spirituală a celui care se pregăteşte pentru descensus ad inferos, mi se pare îndeosebi un text cult, o bijuterie înţeleasă mai bine de cei care cunosc damnaţiunea superiorităţii. Trebuie să consumi biblioteci pentru a te ridica deasupra lor ca un moroi cultural sau ca o scânteie de aur, ce planează asupra cărţilor pe care le-ai ars prin tine. Nu ştiu dacă atmosfera deterministă a romanului este un plus sau un minus. Emulându-l poate pe Schopenhauer, care a decis că nu putem trece de propriul nostru caracter, Mureşan descrie roata lui Ixion, pe care o ungem cu toţii, lupul resentimentului şi al fricii din mitologia amerindiană, pentru că din prima secundă în care suntem aruncaţi în existenţă moartea dictează reperele fiinţei noastre, astfel încât atributul principal al libertăţii este dezvăluit de întrebarea: „cât de lungă ţi-e lesa?” Iar problema alterităţii este rezolvată astfel: ceilalţi sunt demoni reîncarnaţi în oameni. Dorin Mureşan scrie din mansarda lui Eliade care comunică strâns cu subsolul lui Dostoievski iar personajul lui principal pare să fi fost schiţat de Darren Aronofsky. Huxley ar fi rescris Porţile percepţiei dacă ar mai fi citit romanul lui Mureşan sau ar fi decis că este prea naiv pentru a fi capabil de a-şi cunoaşte cu adevărat propriul infern.” (Ștefan Bolea).

Mai multe despre "Gestul animalului mort", de Dorin Mureşan puteţi citi aici

30. Titlu: Teofil şi Câinele de lemn;
Autor: Cosmin Perţa;
Editura: Herg Benet;
Data apariţiei: 2012;

“Citind romanul lui Cosmin, am intrat automat în rolul unui cenzor paranoid, din ce în ce mai încruntat, pe măsură ce intram în pâinea de cuvinte. Mai încruntat fiindcă am început să adun întrebări pentru a pune la punct autorul, pentru a-l convinge că un asemenea text nu trebuie publicat, fiindcă este periculos pentru “cetăţeanul de bună credinţă”, este subversiv şi cu atât mai nociv, cu cât încearcă să se ascundă în spatele absurdului. Fiindcă nouă, cenzorilor, la cursul de cenzură aplicată ni s-a atras atenţia de la bun început: atenţie mare la absurdul cu substrat, la textele aparent schizoide! Acolo se ascunde buba! Iar buba trebuie tratată chirurgical! Cine se ascunde în spatele Câinelui de lemn? Cine e Jumătatea de Matrioşcă? Iar Şantierul e cumva La Canal? Adică personajele tale au înnebunit din cauza regimului? Nu înţeleg! Măi băiete, ai cam sărit calul! Fii atent la mine, textul tău nu poate fi publicat! Sau te apuci de scris normal, pe înţelesul omului echilibrat, sau lasă-te! Auzi la el, CHINUL VEŞNIC ŞI NEOSTOITA SCRÂŞNIRE A DINŢILOR!”
(Micleușanu M.)

Mai multe despre "Teofil şi Câinele de lemn", de Cosmin Perţa puteţi citi aici

31. Titlu: Cartuşe;
Autor: Andrei Pogorilowski;
Editura: Cartea Românească;
Data apariţiei: 2012;

„Tuturor acelora care se vor intreba, pe buna dreptate, unde a stat ascuns pina acum autorul acestei novele (sau telenovele literare, cum prefera el s-o numeasca) si cum se face ca po-seda un aplomb si o tehnica pentru care scriitori consacrati ar ucide fara sa stea pe ginduri, le raspund mindru, in cunostinta de cauza: Andrei a stat mai mult pe-acasa, aici, in Bucuresti, si, intocmai ca Vlad, personajul romanului, a citit biblioteci intregi de carti de-a valma, a studiat muzica, a exersat la pian si a experimentat in bucatarie. Proza rezultata din cumulul acestor activitati (adaugati la lista vizionarea unei cantitati covirsitoare de cartoons si Looney Tunes) este inventiva ca o inventiune, formalizata ca forma de sonata si satioasa ca o tocanita holistica, redusa la foc mic, in ceaun, peste noapte. Personajele ei sint proteice, tribulatiile lor sint prozaice, justitia care le pecetluieste soarta este poetica, iar raportul dintre ele si autor seamana cu cel dintre Mario Vargas si Pedro Camacho, daca acesta din urma ar fi semnat Matusa Julia… si primul ar fi fost un genial autor de soap-uri radiofonice.” (Razvan Radulescu)

Mai multe despre "Cartuşe", de Andrei Pogorilowski puteţi citi aici.

32. Titlu: Femeile insomniacului;
Autor: Radu Ţuculescu;
Editura: Cartea Românească;
Data apariţiei: 2012;

„Se spune ca realitatea este dura, insuportabila, ticaloasa. Personajul negativ al existentei, de care te apropii doar daca ai gasit firele potrivite pentru a-ti confectiona tunica protectoare. Cu o croiala mai veche, urzita din Memorie, sau mai noua, impletita din Speranta.
In Femeile insomniacului, Radu Tuculescu pune din nou Muzica sa zica povesti, sa arcuiasca fictiuni, sa se descurce cu itele unor de viata curenta, care, privite in sine, produc repulsie si oroare, dar, luate armonios, in acompaniament, reusesc performante rare si paradoxale. Pasajele intensive transporta recuzita de gala, alcatuita din carti, povestitori, ascultatori-scriitori-rezonatori, pereti-biblioteci sau pereti-tuburi de orga, mobile vechi, arome culinare, partituri muzicale si sexuale, adica tot atitia indici de creativitate. Voracitatile trupesti iau calea blues-ului, nu pentru a se domoli, ci pentru a se rafina. Se prepara detaliat-magistral festinuri de bucate simple, se strecoara cu inclinatie interludii erotice magnetizante, din care pina si neinsufletitele ies insufletite, se alege repertoriul de piese classic-jazz si rhythm&blues, ca sa imbie melancolic-meticulos la rostirea povestilor. Ademenitor in nadele frumosului, Radu Tuculescu face parte dintre scriitorii care nu lasa cititorilor decit o singura nemultumire, aceea de a fi ajuns involuntar prea repede la sfirsitul cartii.” (Cristina Balinte)

Mai multe despre "Femeile insomniacului", de Radu Ţuculescu puteţi citi aici

33. Titlu: O fereastră întunecată;
Autor: Florin Irimia;
Editura: Polirom;
Data apariţiei: 2012;

„Dupa Defekt, un prim roman scris cu o mina agila, Florin Irimia construieste, prin aceasta carte cu inserturi documentare, o utopie neagra, croita din materialul pe care il ofera Romania de ieri, de azi, de miine. O tara in care nu doar ciinii sint, premonitoriu, ucisi cu o cruzime nejustificata, ci, inca mai usor, si oamenii, atunci cind ideologiile, de orice orientare politica, se muta in totalitarism. O tara in care mortii invie cerind razbunare, in care iubirea nu mai este posibila, in care trecutul condamna la vinovatie, prezentul obliga la fuga, iar viitorul aproape ca nu mai este posibil. Violenta, frica, absurd, crima, genocid (in roman sint resuscitate secvente din pogromurile de la Bucuresti si Iasi, din 1941), dar si incapatinarea de a ramine om, de a iubi, de a spera – iata ingredientele care imprima lecturii un ritm sincopat. Daca atmosfera si viziunea sumbra coboara din distopiile clasice, compozitia romanului nu conserva si redundanta narativa a acestora: scrisa alert, imprevizibil, cu incrucisari permanente ale vocilor, O fereastra intunecata este cartea care demonstreaza maturitatea unui prozator care, inca de la primele sale manifestari in viata literara, pare extrem de ambitios si de sigur pe sine.” (Bogdan Cretu)

Mai multe despre "O fereastră întunecată", de Florin Irimia puteţi citi aici

34. Titlu: Aventurile unui gentleman bolşevic;
Autor: Cătălin Mihuleac;
Editura: Cartea Românească;
Data apariţiei: 2012;

Catalin Mihuleac, „autorul cu cel mai mult umor din literatura romana de astazi” – cum l-a numit, pe buna dreptate, criticul literar Alex. Stefanescu –, reuseste chiar din titlul oximoronic, Aventurile unui gentleman bolsevic, sa smulga primul zimbet. Acest roman scris in maniera satirei politice este dirijat cu ingeniozitate in directia grotescului, a fanteziei pure, a burlescului liric, intr-un virtej ametitor de umor negru de aceasta data. Ion Scutelnicu, gentleman bolsevic si tovaras de nadejde, orfan cu antecedente sadice, primeste misiunea de a-l reeduca in spiritul artei angajate pe tinarul pictor rebel, pasionat de nuduri licentioase, Emil Faure, care a avut naivitatea de a-l infrunta pe fiul Dictatorului. Primul pas va fi mutarea acestuia intr-un bloc-moloh antropofag, devotat sistemului. Metoda aplicata este plina de subtilitate si cruzime, iar rezultatul va fi pe masura.
Odata cu vremurile noi, activistul-tortionar si sotia sa, „generoasa” tovarasa Ella – fosta muza obeza a artistului –, devin protagonistii, exponate insufletite, ai dioramelor teribil de verosimile din postrevolutionarul „Muzeu al comunismului”, institutie nemuritoare, cu un imens succes la public.
Intriga dinamica, replicile ilariante, anecdotica spectaculoasa, numeroasele picanterii sint doar citeva dintre calitatile acestei savuroase comedii bufe, ce rezista cu brio pe afisul istoriei.

Mai multe despre "Aventurile unui gentleman bolşevic", de Cătălin Mihuleac puteţi citi aici
 
35. Titlu: Parohia;
Autor: Dan Coman;
Editura: Cartea Românească;
Data apariţiei: 2012;

Parohia este monografia bizara a unei asezari imaginare din anii tragici si grotesti ai unei dictaturi agonizante si totodata un fals, ironic bildungsroman. Satul e vazut prin ochii unui antierou care refuza sa se maturizeze, un soi de adolescent de 30 de ani, indragostit de halucinata Ninia – o fata misterioasa, mereu insotita de un cortegiu de creaturi stranii, animale fara nume, ce sfideaza orice taxonomie.

Textul inconfundabil al lui Dan Coman imbina prozaismul notatiei realiste si lirismul unui imaginar fantasmatic ce irumpe intempestiv din miezul cotidianului banal, amesteca intr-o formula senzationala cruzimea si duiosia, sarja si fantezia, neverosimilul vietii reale si veracitatea „irealitatii imediate”.


Mai multe despre "Parohia", de Dan Coman puteţi citi aici


36. Titlu: Mass Media Insider;
Autor: Tudor Călin Zarojanu;
Editura: Polirom;
Data apariţiei: 2012;

Mass Media Insider
este povestea unui ziarist si a nenumaratelor redactii de ziare, reviste, posturi de radio si TV prin care trece din anii ’90 incoace. Este povestea presei romanesti postdecembriste, spusa de un observator inteligent, ironic si onest.

„Tudor Calin Zarojanu este un entuziast. Nu-l descurajeaza nici macar perspectiva sfirsitului lumii (pe care l-a si descris, de altfel, cu verva satirica, in romanul Sfirsitul lumii). Dupa 1989 s-a manifestat ca un gazetar frenetic, infuzind inteligenta, talent literar si umor in toate publicatiile la care a lucrat. Si aceasta pentru ca, inainte de a fi ziarist, este scriitor. Un scriitor inventiv, de o mare mobilitate intelectuala, care se misca pe un intins registru stilistic cu dezinvoltura cu care Johnny Raducanu isi plimba miinile pe claviatura pianului. Romanul Mass Media Insider valorifica experienta sa de om de presa. Tudor Calin Zarojanu povesteste intr-un ritm alert, captivant tot ce a vazut si a trait intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna si... sublima, lumea mass-media. Cartea sa este o Arca a lui Noe pe care a imbarcat nenumarate personaje reale, ca sa le salveze de la uitare. M-am recunoscut si eu, cu placere, printre ele.” (Alex. Stefanescu)

Mai multe despre "Mass Media Insider", de Tudor Călin Zarojanu puteţi citi aici

37. Titlu: Deplasarea spre roşu;
Autor:  Radu Mareş;
Editura: Polirom;
Data apariţiei: 2012;

„Aparte de ceea ce fac si povestesc personajele, prinse in regia autorului, sa observam placerea acestuia de a scrie proza, de a face roman. Fraza e mereu atenta, paginile sint dense, fiecare scena este construita ca parte vizibila a unui intreg, deocamdata, inaccesibil. Anticiparile frecvente sint inselatoare; aproape nimic din roman nu poate fi lamurit decit odata cu intoarcerea ultimei file. Radu Mares are o stiinta compozitionala care valorifica, in egala masura, amanuntul si ascunderea lui, crearea unei scene-cheie si schimbarea, pe parcurs, a cheii de intelegere.” (Daniel Cristea-Enache)

„O mina sigura, viguroasa si tinara ghideaza inca scrisul prozatorului la patru decenii dupa debut. De la prima carte pina azi, Radu Mares isi concepe romanele ca pe niste experiente totale, in care realismul cel mai strict se amesteca, intr-o formula subtila, cu scriitura livresca.” (Alex Goldis)

Mai multe despre ""Deplasarea spre roşu", de Radu Mareş puteţi citi aici.

38. Titlu: Luiza Textoris;
Autor: Corin Braga;
Editura: Polirom;
Data apariţiei: 2012;

Fascinanta poveste a unei fete care gaseste in vis o viata paralela.

Luiza Textoris este o fata cu nasul cirn si ochi exoftalmici careia ii place atit de mult sa viseze, incit sfirseste prin a nu mai distinge delirul de realitate. Fascinata de trairile onirice, ea isi creeaza dubli de vis ca sa exploreze lumi paralele, contorsionate, intrepatrunse cu realitatea de zi cu zi. In acelasi timp, inevitabil, are de suportat consecintele in viata normala: dedublare, schizofrenie, personalitate multipla. Starile de somn paradoxal si apoi de trezie paradoxala creeaza o arhitectura etajata, cu planuri suprapuse si incrucisate, in care personajele se comporta in realitate ca si cum ar visa si in cosmar ca si cum ar fi lucide. Romanul uneste vizionarismul psihedelic romantic cu universurile virtuale postmoderne. Luiza Textoris este al treilea roman din ciclul Noctambulii, dupa Claustrofobul si Hidra.

Mai multe despre "Luiza Textoris", de Corin Braga puteţi citi aici

39. Titlu: Ultima fotografie;
Autor: Bogdan Hrib;
Editura: Cartea Românească;
Data apariţiei: 2012;

Ce faci atunci cind, peste citeva saptamini, implinesti 50 de ani, nu mai ai nimic de pierdut si nu mai crezi in nimic? O calatorie lunga pe o luxoasa nava de croaziera, inconjurat de necunoscuti, poate fi o solutie?
Alexandru Zaharia, fost fotoreporter si fost proprietar de agentie de publicitate, crede ca da. Crede ca se poate pierde printre cei 2.000 de pasageri, ca isi poate cauta salvarea in anonimat si in singuratate... Greseste.
Diana lucreaza pe vas si i-a fost colega in clasa a doua primara. Navaleste in viata lui cu toate amintirile ei, cu toate infringerile si cu toate frustrarile. Ca intr-un remake al celor 1001 de nopti, cei doi incearca sa scape de amintirile dureroase. Dar amintirile lor sint puternice si pot fi fatale. Zi dupa zi, povestile celor doi nu duc spre o iubire salvatoare, ci doar spre o noua exacerbare a lipsei de motivatie, de speranta, duc spre deznadejde...
Alex Zaharia are o lista cu 50 de cuvinte; 50, ca anii pe care ii va implini curind. Fiecare dintre aceste cuvinte ascunde o poveste. A lui sau a ei. 50 de povesti in 50 de capitole.
Nici aparitia tinerei Caja, nici capitanul, nici oceanul sau porturile Africii nu pot amina inevitabilul si nu pot schimba destinele lor. 
O calatorie incredibila, o intilnire improbabila, o iubire imposibila.

Mai multe despre "Ultima fotografie", de Bogdan Hrib puteţi citi aici

40. Titlu: Craii şi morţii;
Autor: Dan Stanca;
Editura: Cartea Românească;
Data apariţiei: 2012;

Craii si mortii este un roman vindecator, cum marturiseste insusi Dan Stanca, scris cu speranta in forta eliberatoare a cuvintului. Dupa cum cei trei crai taumaturgi, veniti de la Rasarit, au reusit sa infaptuiasca miracolul promis, si „scriitorasul” Horia Stanciu va spune o poveste uluitoare, cu ramificatii ezoterice, la sfirsitul careia va iesi din scena, tot miraculos, rupind lanturile unui trecut ignobil. Toti – Diana, muza cruda, frizind sociopatia, cei trei crai de timpuri noi: Pasadia, Pirgu, Pantazi..., tot trecutul – vor ramine sub domnia efemerului, iar el, sub mantia cavalerilor de Malta, va disparea fara sa i se mai dea vreodata de urma.

„Scrisul lui Dan Stanca e act implacabil de supunere la o constringere interioara, un chin secret ce tine de o obscura predestinare de gena. De aceea talentul nu-i vine dintr-o virtuozitate capatata prin exercitiu, nici dintr-o ambitie docta hranita de visari adinci: talentul ii vine din coercitia rasei pe care o poarta in vine, rasa unui scriitor pe care il damnam in viata, ca sa ne laudam cu el dupa moarte. Pina atunci insa, alura distrasa a acestui inadaptat cronic ii va confirma destinul precar: linie stearsa care isi va atinge apoteoza mai tirziu, cind biografia se va inchide.” (Sorin Lavric)

Mai multe despre "Craii şi morţii", Dan Stanca puteţi citi aici

41. Titlu: Superhero;
Autor: Ciprian Măceşaru;
Editura: Cartea Românească;
Data apariţiei: 2012;

Paul este un scriitor mediocru, un editor amoral, un sot jalnic si un fiu revoltat intr-o lume a succesului rapid si a vedetelor de tot felul. Se viseaza un mare romancier, isi doreste sa fie un Superhero. Apasat de amintiri traumatizante din copilarie si format de povesti cu supereroi de mucava, oscilind intre bovarism si impostura, el reuseste totusi sa dobindeasca celebritatea mult visata in urma unui furt literar care insa nu ramine fara urmari. Romanul lui Ciprian Macesaru este prima dintre ele.

„Cum sa nu admiri neconditionat asa o fierbinte coregrafie meditativa, deopotriva juvenila si agil exersata, ingenua si experimentata, intr-un peisaj uman ireversibil alterat de prostie, rea-vointa, rea-credinta si neputinta?” (Dan C. Mihailescu)

„Dar Ciprian Macesaru scrie si proza, gen in care va deveni in scurta vreme, cu un grad mare de probabilitate, un autor de prim-plan. Analiza psihologica subtila si totusi succinta, constructia epica eleganta, umorul fin, datorita caruia fiecare schita pare o secventa dintr-o comedie a existentei, contribuie deopotriva la cucerirea cititorului.” (Alex. Stefanescu)

Mai multe despre "Superhero", de Ciprian Măceşaru puteţi citi aici

42. Titlu: Sufocare;
Autor: George Arion;
Editura: Crime Scene Publishing;
Data apariţiei: 2012;

Opera lui George Arion are cel puţin două mari personaje importante. Dacă primul vine imediat în gând oricui (Andrei Mladin, jurnalist şi detectiv fără voie), al doilea e mai greu de intuit. Şi asta în parte şi pentru că vorbim despre un personaj colectiv, un mega-personaj, un decor şi toţi actorii de pe scenă: oraşul american, fictiv, Barrintown. Până la Sufocare, cel mai recent roman, Barrintown a mai fost prezent(at) în alte două cărţi ale lui George Arion: Crimele din Barrintown (1995) şi Crime sofisticate (2009). Aici însă, graţie şi metodei „didactice” în care autorul şi-a construit romanul, Barrintown-ul se prezintă şi mai bine. Într-un prolog semnat „Autorul”, această metropolă e readusă la viaţă în şi mai multe detalii, iar rolul ei capătă şi mai multă greutate. La fel cum greutate capătă (îşi dă?) însuşi Autorul.

Întrucât, aşa cum spuneam, Sufocare are şi o puternică latură didactică. După acel prolog-mărturisire, fiecare etapă a acţiunii este anunţată şi disecată din start cu voce sigură de cunoscător. La fel, subcapitolele importante beneficiază de paragrafe introductive generalizante, uneori moralizatoare, tocmai pentru a transmite ideea că ceea ce urmează e doar recurenţa unor lucruri/situaţii pe care omenirea a avut timp să le treacă în conştiinţa colectivă. Este, acesta, un artificiu narativ reuşit, e felul în care autorul doreşte să relativizeze cele istorisite, să le scoată din unica lor dimensiune, cea cursivă, a tramei poliţiste,şi să insufle întregului o valenţă de mister transliterar. (Mircea Pricăjan)

Mai multe despre "Sufocare", de George Arion puteţi citi aici


43. Titlu: În numele câinelui;
Autor: Claudia Golea Sumiya;
Editura: Minerva;
Data apariţiei: 2012;

„Romanul de fata este despre un om si cainele lui. De fapt, despre un om si un caine absent. Pe om il cheama Takeshi Koizumi, iar pe cainele lui il chema Chiro. Takeshi Koizumi este incarcerat intr-o inchisoare de maxima siguranta din Tokyo, unde asteapta sa fie executat, iar Chiro a fost ucis de hingheri, cu mai multe zeci de ani in urma. Fictiune 0, realitate 100%. Cu toate acestea, prin scriitura, mestesug literar, decupaj, montaj, interventii din off, CGS izbuteste un roman. Emotionant. Despre care se poate si se va discuta. Care va fi pretuit si contestat. Dar care nu poate fi trecut, in niciun caz, cu vederea.

La a sasea carte, Claudia Golea Sumiya si-a schimbat si numele si registrul si ne ofera un roman cutremurator, din tara cutremurelor. Recomand, insa, fara rezerve, acest roman si va provoc sa va ganditi, dupa ce-l veti citi, la afirmatia pe care am facut-o cu opt ani in urma, si anume ca avem, in persoana Claudiei Golea (Sumiya), o veriga ce lipsea literaturii romane contemporane.“ - Lucian Vasilescu

Mai multe despre "În numele câinelui", de Claudia Golea Sumiya puteţi citi aici

44. Titlu: Amintiri din mileniul II;
Autor: Alex Vâlcu;
Editura: Amurg Sentimental;
Data apariţiei: 2012;

Interesul pentru lectura cărţii se dilată pe parcurs, precum mişcarea punctului pe traectoria spiralei căutându-şi centrul, în speţă, relatările pline de savoare, izbutind evidenta atingere a centrului. Una dintre temele clasice, care vine în epica sa împreună cu o altfel de tipologie, este tema raţiunii ca o constrângere, căreia îi adaugă, la antipod, comicul drastic sau emoţionant, naturaleţea plasticităţii, subiectivismul, jocul arbitrar ca forma şi limbajul, cu idei, digresiuni şi imagini. Această scindare a eului în viaţă şi în cuprinderea ei, în fiinţarea reală şi în jucarea fiinţării ca dorinţă şi crez, în simţire şi în intelect analitic, construiesc de fapt experienţa sa creatoare”.(Maria Diana Popescu)

„Este o carte de proză „nudă”, fără arabescuri, fără literaturizare, fără sofosticări inutile. Poate că asta-i literatura viitorului. Pentru că surogatul oricât de sofisticat ar fi, nu poate înlocui autenticul, aşa cum o scurtă aventură nu poate înlocui iubirea, nici teoria trăirea.
Alex Vâlcu nu are nevoie să fabuleze, ci doar să povestească ceea ce s-a întâmplat şi pentru asta se vede că este hărăzit de Dumnezeu”. (Nicolae Iştoc)


45. Titlu: Dumnezeu a murit în Bărăgan;
Autor: Victor Aciocîlănoaiei;
Editura: Mirador;
Data apariţiei: 2012;

Cel mai nou sosit în detaşamentul de elită al scrisului memorialistic este, iată, Victor Aciocîrlănoaiei, cu a sa tulburătoare rememorare, „Dumnezeu a murit în Bărăgan”, despre dramaticul periplu al familiei sale din nordul Moldovei până în zona deportaţilor din Câmpia Dunării. Trebuie spus de la început un lucru: această carte nu este – şi nu şi-a propus să fie – literatură propriu-zisă, „estetică”, deşi există nu puţine pagini de acest gen în cuprinsul ei. Pentru autor – şi în egală măsură şi pentru cititor – miza mărturiei este restituirea cît mai exactă a suferinţelor îndurate de o familie românească în anii de cruntă dictatură ai comunismului din anii cincizeci, a depăşirii, cu preţuri imense, a acelor suferinţe, a portretizării unor adevăraţi martiri din vremea respectivă, cît şi a diabolicilor lor călăi.

Avem, aşadar, istoria unei familii deportate, familie formată din mamă şi şase copii, căci tatăl copiilor fusese arestat, o poveste ce se deapănă în mai multe episoade, începând cu arestarea tatălui şi sfârşind cu înălţarea unei case de chirpici în pustietatea Bărăganului. Pe acest subţire fir epic sunt intercalate, prin „flash-back”, o serie de secvenţe, de dinainte de deportare, din copilăria autorului, prilej pentru narator de a zugrăvi viaţa unei comunităţi din nordul României în perioada interbelică şi imediat postbelică şi de a creiona câteva personaje memorabile: tatăl, mama, cele două bunici, soldatul „Neamţu” etc. etc. (Ioan Grosan)

46. Titlu: Mărgelele din Chihlimbar;
Autor: Ştefan Lucian Mureşanu;
Editura: Victor;
Data apariţiei: 2012;

Am adunat în paginile acestei cărţi tot ceea ce am crezut că pot sensibiliza prin ştiut cititorul şi mi-am dorit să o pot apropia de inimile lor, aşa cum am gândit că e mai bine. Personajele le am trecut printr-o sită a dorinţelor de evocare a timpului în care se petrece acţiunea şi am străbătut cu ele spaţiile imaginare ale locurilor pe unde le-am dorit să călătorească.
În fapt, în timp, toate personajele vor deveni principale pentru că rostul lor va fi acela de a se exprima deschis cititorului, de a-l apropia şi a se face să-şi regăsească trăirile.

Perioada Medievală este una dintre epocile care m-au fascinat şi mi-au dat avânt, făcându-mă să creez şi să scriu despre oameni care au fost cândva, ca şi noi, trăitori pe acest minunat tărâm al valahilor pentru care sentimentele mele sunt foarte puternice. Lumea lui Cristoroceanu, ispravnicul Bucureş¬tiului anului 1720, un mare comerciant, un sensibil şi abil om de afaceri, este lumea evoluată tehnico-ştiinţific de azi. O lume care nu s-a dezbărat cu nimic de viciile timpurilor trecute ce au denaturat, se crede, specia umană, dar au şi emancipat-o pentru că toate aceste rupturi de comportament au iniţiat-o spre o altă stare de fapt a existenţei ei. Ana Cristoroceanu este o naivă însă lumea cu care va lua contact o va face să devină o cu totul altă femeie; la început, o Vitoria Lipan a lui Sadoveanu, iar mai târziu, o Madame Bovary a lui Flaubert: „Părul îi căzu din strânsoarea acelor peste umerii reci de transpiraţie şi păşea tulburată, apropiindu-se de oglinda mare a toaletei, ce cuprindea în imaginea ei patul acoperit cu o cuvertură groasă şi moale dintr-o ţesătură fină... . Gândurile îi zburau departe şi numai vântul ivit pe neaşteptate îi aducea vocea şoptită a fiului pierdut”. (Ştefan Lucian Mureşanu)

47. Titlu:  Apocalipsa după Ceauşescu;
Autor: Sergiu Someşan;
Editura: Vremea;
Data apariţiei: 2012;

Apocalipsa după Ceauşescu este o carte care se poate citi pentru umorul din ea, tot așa cum poate fi citită pentru rezolvările în cheie speculativă. Voi spune că mă bucur de amîndouă lecturile, întrucît așteptam demult un roman care să parodieze scrierile lui Pavel Coruț, cu securiști super-eroi, și idealizarea implicită a regimului care i-a creat. Tot astfel, așteptam demult realizarea unui portret al românului de după 1989 care să includă toate defectele și calitățile sale, însă fără să i se atașeze portretului și o sentință, nici aceea a imposibilității salvării, ca la Patapievici, nici aceea a salvării mistice sigure, ca la Puric. Sergiu Someșan, în romanul său, se vede că i-a citit pe cei doi portretiști-judecători și se vede că nu vrea să își încheie cartea cu o sentință, oricît de transparentă ar fi sugestia.

Faptul că Brașovul scapă de puțin de un bombardament nuclear care l-ar fi eliminat pe Virgil, deținătorul cheii trecerii între cele două lumi, iar personajului-narator i se spune că, într-o ordine superioară a lucrurilor, e mai bine să nu știe de ce el este cruțat, arată că Sergiu Someșan nu pune titlurile la întîmplare și își găsește propriile tablouri de final care să aducă împreună lecturile posibile.

Apocalipsa după Ceaușescu este un roman cu lumi alternative, un roman de personaj, un roman parodic și, dacă aș vrea să intru în jocul hermeneutic, un roman cu cheie. Însă rîsul sănătos provocat de mai mult de jumătate din paginile Apocalipsei... mă oprește. Deocamdată. (Cătălin Badea-Gheracostea)

Mai multe despre "Apocalipsa după Ceauşescu", de Sergiu Someşan puteţi citi aici.

48. Titlu: Dascălii, dascălii;
Autor: Marian Drumur;
Editura: Eubeea;
Data apariţiei: 2012;

Aidoma tuturor scrierilor acestui prozator talentat, inteligent şi instruit (trei volume de proză scurtă: Omul dublu, 1980; Povestiri, 1997; Într-o singură dimineaţă, 1999; un roman: Soldatule, mergi îndărăt, 2004), recenta sa carte, Dascălii, dascălii, Editura Eubeea, Timişoara, 2012, prilejuieşte mai multe tipuri de lectură, date fiind complexitatea şi profunzimea discursului – fond, expresie, structură compoziţională. Ba chiar, am spune, de data aceasta, Marian Drumur dă măsura deplină a capacităţilor sale creatoare, oferindu-ne o mostră exemplară de echilibru între o referenţialitate (eventual) recognoscibilă şi independenţa estetică a semnului (a textului în întregul său).  (Eugen Dorcescu)

Mai multe despre "Dascălii, dascălii", de Marian Drumur puteţi citi aici



49. Titlu: Diavolul din Vremont;
Autor: Ovidiu Vasilescu;
Editura: Ortoepia;
Data apariţiei: 2012;

Scriitor complex si complet, Ovidiu Vasilescu, face un alt sallt acrobatic, plin de o enigmistică absolut personala, aşa încat cititorul nu are nici o şansa decât sa citească cartea ,fără întrerupere, până la ultima filă. Dacă romanul Saul şi .... Paul, a fost un succes, dacă trilogia Blestemul a ridicat sprâncenele multor erudiţi, in romanul Diavolul din Vremot, cititorul trăieşte o permanentă stare de emoţie, de neliniste şi permanentă presupunere a ceea ce ar fi sa se intample în paginile urmatoare. Emoţia creşte de la un rând la altul, în maniera în care se rostogolesc scenele măiestrit lucrate de autor. Cititorul trăieşte o emoţie lungă, frumoasă şi ademenitoare, încercând să anticipeze urmatoarea scenă a unei piese de teatru în care eroii se întrec pe ei înşişi.
Totul curge în „Diavolul din Vremot”, cu o determinare cascadică, ori ca un susur de izvor, pe care însă nu-l vezi , presupui că există undeva, în preajma ta, dar nu-l poţi anticipa. Întreaga carte este ca o şaradă palpitantă, dar înţelesul ei este tot mai greu de desluşit. De altfel, la lansarea romanului, autorul a stabilit un premiu, pentru acela care va ghici, cine, de fapt, este diavolul din Vremot. Am înţeles că nimeni nu s-a prezentat pentru a ridica premiul. (Ioan Sterea)



50. Titlu: Le viking rose;
Autor: Cristi Lavin;
Editura: Tracus Arte;
Data apariţiei: 2012;

„Cristi Lavin este el însuși un personaj de roman, identificabil cu Ignatius, eroul din Conjurația imbecililor a lui John Kennedy Toole, celebrul scriitor american care s-a sinucis 1969, lăsând posterității capodopera sa, care a fost rejectată sistematic, fiind publicată abia în 1980, când a cunoscut succesul internațional. N-aș greși prea tare spunând că în jurul său s-a țesut de-a lungul timpului o conjuncție, dacă nu neapărat a imbecililor, cu siguranță a mediocrilor. La o adică, mediocrii fac legea și impun modul de funcționare al sistemului cultural, care extermină romancierul adevărat, cum e cazul lui Cristi Lavin, un autor pe care mulți îl ignoră, din cauză că e genial. Unul din personajele acestui volum proclamă la un moment dat că a omorî un om este, desigur, o crimă, dar lichidarea a o sută de inși este, fără îndoială, un act de eroism. La câteva luni după ce-am citit manuscrisul romanului, În Norvegia a avut loc un atentat al unui fiu de diplomat, soldat cu aproape o sută de victim, revendicându-se ca un protest împotriva invaiei islamismului în Europa. Mi-am dat seama că Lavin e singurul autor care scrie cronica evenimentelor înainte ca ele să se întâmple, devenind un fel de vizionar,căci mare parte din acțiunea cărții se petrece la Oslo.”
Radu Aldulescu


51. Titlu: Sinucigaşii fumează întotdeauna PM;
Autor: Alexandru Roşu;
Editura: Tracus Arte;
Data apariţiei: 2012;

„Mă gândesc, de multe ori, la Albert, la ultima lui ţigară, la ultima lui suflare. Mi-e imposibil să-mi imaginez cum e să-ţi explodeze capul la contactul cu asfaltul. Ce se întâmplă oare în conştiinţa sinucigaşului în chiar ultima clipă a vieţii? Dar eu îl văd mereu trăgând ultimul fum. Trebuie să fi tras ultimul fum.”









52. Titlu: Nopţile lor;
Autor: Dan Popoviciu;
Editura: Marineasa;
Data apariţiei: 2012;

Detalii în curând.

53. Titlu: Scrisori de la Dumnezeu;
Autor: Dragoş Vitencu;
Editura: Karl A. Romstorfer;
Data apariţiei: 2012;

În ceea ce priveşte romanul Scrisori de la Dumnezeu, acţiunea, care nu e deloc pur imaginară, se desfăşoară între anii 1913 şi 1918. Este perioada în care au avut loc evenimente de-a dreptul dramatice pentru Bucovina în contextul marilor schimbări politice şi teritoriale care au afectat într-o măsură mai mare sau mai mică o bună parte a Europei. Întâmplările narate, ca şi personajele care participă la acţiune sunt în mare parte reale. În legătură cu aceasta, autorul precizează de la început: „În aburul amintirii mele au intrat frânturi din viaţa mea, umbre din viaţa altora şi din întâmplări aievea. Am întregit totul cu feţe şi fapte din lumea închipuirii şi le-am potrivit alături, aşa cum am socotit mai nimerit” (p. 21).

În aparenţă, la început în Imperiul Habsburgic totul era în ordine. În realitate, „Dedesubt colcăie năzuinţi şi patimi; la suprafaţă lumea e mulţumită şi surâde, ca un vulcan adormit, peste care cresc flori şi zboară fluturi” (p. 27). Adevărul acestor vorbe avea să se confirme în foarte scurt timp. Cum pe la începutul veacului trecut tot mai multe voci ale intelectualilor români din Bucovina se pronunţau din ce în ce mai deschis pentru unire cu Ţara, autorităţile imperiale l-au desemnat pe colonelul Fischer, supranumit ulterior „călăul Bucovinei”, să asigure liniştea în provincie. După părerea lui, afirmată public, în Bucovina există doar trei naţiuni: germani, evrei şi trădători. Ca urmare, a dat o ordonanţă conform căreia orice persoană suspectată de lipsă de loialitate (e clar că se referea mai ales la români) va fi împuşcată fără judecată. Şi au fost destul de multe cazuri. (Gh. Giurcă)

Mai multe despre "Scrisori către Dumnezeu", de Dragoş Vitencu puteţi citi aici.

54. Titlu: Revoluţia, amintirea ta... prezentul meu;
Autor: Maria Rogobete;
Editura: Nagard;
Data apariţiei: 2012;

Cititorul este pus în cunoștință despre cele petrecute la Timișoara grație relației dintre studentul Raul, ultimul an la Politehnică și Rozalia, laborantă la o uzină din provincie, viitoare studentă. Prin Raul, aflăm realitatea celor întâmplate la căminele studențești în zilele de 18-19-20-21 și 22 decembrie 1989, participarea studenților la evenimente, soldată cu răniți și morți.
Este un roman FU-FU, mai bine spus în acest roman se regăsesc 4 cărți și anume: o carte politică, o carte de istorie, o carte cu temă erotică și o carte de istoriografie.

Tema erotică se leagă legitim de celelalte teme, aici se tratează artistic relația de dragoste dintre Raul și Rozalia. Sunt șcene senzuale, calde, incitante, de amor juvenil, de-o anumită puritate și temperatură sufletească, proprii vârstei personajelor, acestea sunt cele mai frumoase pagini din carte având în vedere că finalul este tragic... (Maria Rogobete)


55. Titlu: În umbra epocilor. Obsesia;
Autor: Lorian Carşochie;
Editura: Limes;
Data apariţiei: 2012;

„In umbra epocilor-Obsesia este un roman plin de dramatism şi, în acelaşi timp, ca să ne exprimăm în limbajul lui Ion Budai-Deleanu, o „epopee eroi-comică” despre crearea „omului nou” în România. Acţiunea iniţiată de partidul comunist, cum era de prevăzut, eşuează, în schimb reuşeşte distrugerea omului vechi, pierdere ireparabilă, care ne afectează şi azi. Lorian Carsochie descrie într-un mod impresionant, uneori cu un sarcasm necruţător, acest proces de degradare prezentat de propagandiştii epocii ca o renaştere. Romanul său, bine scris, plin de viaţă şi culoare, îi poate face pe cititori să înţeleagă mai bine ce s-a întâmplat în România înainte de 1989 şi ce se întâmplă în prezent.” (Alex. Ştefănescu)




56. Titlu: Respiraţia umbrei (amintiri fără copilărie);
Autor: Valeriu Stancu;
Editura: Cronica;
Data apariţiei: 2012;

Detalii în curând.

 

Parteneri